SHARE

Răspunsurile lui Orbán Viktor la întrebările formulate

Németh Zsolt: Vă mulțumim frumos, domnule Prim-ministru! V-am spus că nu vom putea decide dacă urmează să predice un preot sau un politician, nu-i așa ? Vă mulțumesc pentru zâmbetul aprobator. Și acum, doamnelor și domnilor, urmează întrebările! I-aș ruga pe invitații noștri să ia un pix în mână; voi citi rapid întrebările, după care dumnealor vor decide la care doresc să răspundă. Întrebări referitoare la diasporă. Cum pot fi implicați mai activ tinerii în viața comunității naționale? Care considerați că este cea mai mare realizare în ceea ce privește maghiarii din afara granițelor? Cum se pot ajuta reciproc tinerii din Transilvania și cei din Ungaria? Această întrebare este strâns legată de prima. Ce mesaj aveți pentru tinerii care ar prefera să se mute în Occident? Sport. Până acum, în mod curios, nu s-a menționat acest subiect. Care este viziunea dumneavoastră privind calificarea la Campionatul Mondial de fotbal din 2026 din perspectiva maghiară? Uniunea Europeană. Cum poate un tânăr să-și întemeieze o familie în siguranță din punct de vedere social în Ungaria, având în vedere că serviciile publice sunt adesea subfinanțate? Intenționați să mențineți politica strictă privind migrația? Dacă ați ocupa timp de un an funcția Ursulei von der Leyen, care ar fi primele trei măsuri pentru salvarea Uniunii Europene? Este posibil ca, în spirit democratic, să reglementăm prin lege sau ordonanță libertatea de exprimare, limbajul extremist și degradant? Ce înseamnă pentru dumneavoastră o Ungarie suverană în cadrul Uniunii Europene? Și, în final, câteva întrebări mai personale: Considerați că Tusványos este mai degrabă un festival sau un eveniment politic? Cine este modelul dumneavoastră, din perspectivă personală sau politică?Care a fost simbolul dumneavoastră la grădiniță? Care a fost jocul preferat în copilărie? La această întrebare poate răspunde și domnul episcop. Care este înghețata dumneavoastră preferată? Atât au fost întrebările. „Vă doresc ca și în 2026 să vă putem saluta la Tusványos în calitate de prim-ministru al Ungariei. Puteți conta pe noi!” – un cadru didactic din Transilvania.

Tőkés László: Aș dori să încep cu o mărturisire personală. Întotdeauna am căutat ocazia de a o rosti în fața unui public cât mai larg. Foarte des se întâmplă ca, fie în Ungaria, fie în Ținutul Transilvaniei, să mă întâlnesc cu oameni, să intrăm în vorbă, și să mă întrebe cum ne merge viața în Ungaria, la Budapesta. S-a răspândit destul de larg această informație eronată, care pentru mine este de-a dreptul jignitoare, și aici se leagă răspunsul meu de una dintre întrebările adresate, pentru că am convingerea religioasă că aici trebuie să trăiești și să mori. Iar în această chestiune nu intru în polemici cu cei cărora le place să relativizeze această problemă: să plecăm sau să rămânem? Nu mă refer acum la cazuri deosebile, cazuri extreme, de pildă cineva trebuie să plece din motive de sănătate sau altele asemenea, însă eu aș organiza un referendum în legătură cu problema rămânerii sau a plecării, pentru că aparține viziunii noastre despre viitor și faptul că trebuie să știm pe cine putem conta, vezi mottoul de astăzi, mottoul actual, pe cine ne putem baza, avem oare rezerve necesare de forță, resurse umane, cum se spune acum la modă, și așa mai departe. Din păcate, maghiarii din Transilvania au o atitudine mixtă față de această problemă. Îmi amintesc că atunci când ne pregăteam pentru alegerile europarlamentare, a fost o întrebare adresată adulților, dacă ar dori să părăsească Ținutul Transilvaniei, locul lor natal, acum nu pot să citez exact întrebarea, dar aceasta era esența. Aproximativ 75% dintre respondenți au declarat că nu doresc să plece din Transilvania. O altă întrebare paralelă: unde vă imaginați viitorul copiilor dumneavoastră? Acolo, proporția celor care au spus că își imaginează viitorul copiilor lor tot aici a fost deja jumătate. Suntem, așadar, într-o stare de confuzie profundă. Eu îi înțeleg pe cei care aleg să plece, însă dacă vrem să trăim, trebuie să afirmăm claraici trebuie să trăiești și să mori – iar în funcție de acest principiu, trebuie să ne formăm gândirea, concepția politică, atitudinea și viziunea de viitor. Nu este obligatoriu să fiți de acord cu ce spun eu, dar dacă nu ne educăm copiii cu convingere în spiritul dragostei față de patrie, al loialității, al atașamentului față de pământul natal, atunci nici ei nu vor lua în serios acest lucru. Să recunoaștem, nici așa nu o iau prea în serios, dar dacă nu punem accent suficient pe această problemă, cu siguranță nu o vor face. Așadar, declar public: nu ne-am mutat niciodată la Budapesta. Probabil confuzia provine din faptul că, la un moment dat, am ajuns în Parlamentul European de pe lista FIDESZ, iar oamenii au asociat acest lucru cu repatrierea mea. Eu sunt un încăpățânat care a rămas acasă, în sensul nobil al cuvântului, și în acest context îi rog pe toți să nu dezerteze. Dacă există vreo posibilitate, să rămână aici, ba chiar am și argumente raționale acum, pentru că cine și-ar dori să plece într-o lume occidentală răsturnată, haotică, lipsită de credință, în care lucrurile se schimbă de pe o zi pe alta? Astăzi nici nu mai recunosc America în care, în urmă cu zece, cincizprezece-douăzeci de ani, am primit distincții. Barack Obama, horribile dictu, încă saluta revoluția de la Timișoara la acea vreme. Ei bine, acele vremuri au trecut demult, și îi mulțumim domnului prim-ministru Orbán Viktor pentru că ne îmbunătățește imaginea în America.

Németh Zsolt: Aici trebuie să trăiești și să mori. Mulțumim frumos, domnule episcop, pentru această sentință. Domnule prim-ministru!

Voi susține mai întâi cu o experiență personală ceea ce a spus domnul episcop. Nu voi reconstitui în toate detaliile lungimea nopții și atmosfera ei, dar la un moment dat cântam deja cu voce tare, și atunci am aflat că cântecul domnului episcop, cel pe care îl cântă în astfel de momente, este „De ce te-ai aplecat către străin?” Și exact despre asta este vorba. Întrebările mele.

Tusványos: politică sau festival? Ceea ce este frumos la Tusványos este faptul că încă seamănă cu lumea de dinaintea modernității, când viața nu era fragmentată. Acesta este un întreg, rotund, exact așa cum este. La Tusványos nu trebuie să filozofezi prea mult, ci trebuie să trăiești, pur și simplu. Așa cred eu, și de aceea vin aici în fiecare an.

Poate tineretul maghiar de astăzi să se relaționeze cu comunitatea națională? Bună întrebare! Vedeți, există două tipuri de tineri. Unii care reflectează la acest lucru, și alții care nu. Vedeți, este dificil pentru noi să gândim cu mintea celor care o fac, pentru că noi nu o vedem ca pe o problemă, este o caracteristică. Dumnezeu a rânduit astfel, ne-am născut maghiari, aparținem acestei comunități, și de aici decurg lucruri. Avem o sarcină, o datorie, o chemare, pe care trebuie să o împlinim. Nu ne-am născut maghiari din întâmplare, ci Dumnezeu, într-un mod misterios, a rânduit astfel, și nu se cuvine sau nu este potrivit să fugi sau să te eschivezi de acest destin, ci trebuie să-l asumi și să faci față provocărilor pe care soarta le aduce. Așa că noi nu ne punem întrebarea, cum mă pot raporta la comunitatea națională ca tânăr, pentru că eu însumi sunt comunitatea națională. Dar există și cei pentru care aceasta este o întrebare. Și de ce n-ar avea un tânăr întrebări de orice fel? De la cele mai profunde legate de credință, până la cele mai adânci despre națiune. Să nu negăm că tineretul are privilegiul de a pune totul la îndoială, chiar dacă deja a primit răspuns la toate, întotdeauna vor apărea noi întrebări. Cine are copii, știe exact despre ce vorbesc, acceptăm acest lucru ca fiind firesc. Eu cred că, prietene drag, degeaba fugi, la final tot te vei întoarce. Poate că la 18-19 ani încă nu știi asta, dar la final, așa se întâmplă mereu. Și în plus, pentru noi, cei care rămânem acasă sau cei care suntem acasă, există o singură sarcină, ca după ce tu ai plecat și te-ai răzgândit, să ai unde să te întorci. Aceasta este sarcina noastră. Și ai unde să te întorci. Deci, în esență, întrebarea este dacă vor avea tinerii unde să se întoarcă după câțiva ani de pribegie, de ucenicie prin lume, căci dorința de a explora lumea este, cred, firească la orice tânăr. Asta este întrebarea. Și noi la asta lucrăm. Lucrăm pentru ca să existe maghiari în Transilvania, să aibă unde să se întoarcă maghiarii din Transilvania, să existe maghiari la Budapesta. Pentru a evita alte probleme, nu voi continua cu argumente sofisticate, ci voi evoca o discuție. Am ascultat o prelegere a unui filosof remarcabil, într-un cadru restrâns, nu public. A fost un om extraordinar, mereu implicat în rezistența civică și națională, dar un om pașnic. Poate îți amintești și tu de Karátson? Karátson Gábor. Karátson Gábor povestea că, prin anii ’60, poate o singură dată a avut ocazia să vină pentru o perioadă mai lungă în Transilvania. Apoi s-a întors acasă cu trenul. Gara de Vest. S-a așezat pe treptele gării, s-a uitat în jur și a spus: „mă întrebam unde au dispărut maghiarii din jurul meu?” Așadar, trebuie să lucrăm pentru ca să existe maghiari și în Ungaria, și trebuie să ne străduim ca Ungaria să fie cel mai bun loc unde tinerii să aibă ambiții personale, unde să-și caute fericirea, adică trebuie să li se ofere o șansă. Nu trebuie să le dăm ceva, pentru că tinerii nu prea apreciază când li se dă ceva, cel puțin așa eram noi. Ceea ce apreciază ei este să li se ofere o șansă. Nu le plac cadourile gratuite, nici lucrurile false, vor o șansă reală unde ei să arate ce pot și să o ducă la capăt. De aceea consider – și repet – că și din perspectiva edificării naționale este o adevărată realizare faptul că în Ungaria, un tânăr de 18 ani poate decide, dacă nu la această vârstă, poate mai târziu, să devină proprietarul propriei locuințe. Așa ceva nu a existat niciodată în nicio țară din Europa de Vest, și nici nu există, iar la noi, de acum încolo, așa va fi. Când vorbim despre Ungaria prietenoasă cu familia, de fapt vorbim despre o traiectorie de viață, de la creditul pentru muncitori, creditul pentru studii, locuință proprie, până la scutirea de impozit pe venit până la vârsta de 25 de ani, dacă ești femeie și ai născut, până la vârsta de 30 de ani nu plătești impozit pe venit, apoi pornește sistemul de sprijin familial. La programul de achiziționare a locuinței cu o dobândă de 3%, programul Start pentru Locuință, se adaugă și sprijinul familial pentru locuință, apoi vine reducerea de taxe după copiii născuți – și toate acestea te însoțesc până la sfârșitul vieții. Deci, dacă vorbim despre Ungaria prietenoasă cu familia, în spate se află o politică guvernamentală bine gândită. Nu spun că este perfectă, dar este gândită cap-coadă pe logica cum decurge viața unui om care trăiește într-o familie, și în ce puncte statul – care este forța organizatoare a comunității naționale – poate interveni pentru a oferi sprijin.

Pentru mine, cea mai mare realizare aici, peste hotare sunt grădinițele, care îmi sunt cel mai aproape de suflet: cât mai multe grădinițe în care copiii sunt educați în limba maghiară.

Campionatul Mondial de Fotbal. Principiul meu este că niciodată nu trebuie să coborâm ștacheta sub ceea ce am reușit deja o dată. Noi am jucat de două ori în finala Cupei Mondiale. Nu spun că în 2026 ne va veni din nou rândul, nu sunt atât de nerăbdător, dar cred că va mai veni acel moment în timpul vieții mele, și cred cu sfințenie că așa va fi.

Dacă aș fi Ursula von der Leyen – ceea ce evident nu ar fi un lucru simplu – care ar fi primele trei măsuri ale mele? Primul lucru: aș lua imediat o decizie și aș demisiona. Ceea ce nu merge, nu trebuie forțat. Dar dacă iau întrebarea în serios, m-aș mulțumi cu două măsuri. Prima măsură nu ar fi alta decât restabilirea echilibrului între competențele statelor membre și cele ale Uniunii Europene. Drepturile care au fost luate de la națiuni trebuie restituite. Iar a doua măsură, ceea ce ar fi o operațiune diplomatică extrem de complicată, este că trebuie să începem să construim o Europă a cercurilor concentrice, deoarece aceasta nu va dura astfel. Ea se dezintegrează, decade, se destramă, structura scârțâie din toate încheieturile, extinderea este nefuncțională, nu primim în Uniune pe cine ar trebui – cum ar fi sârbii și ceilalți din fosta Iugoslavie –, îi primim pe cei care nu ar trebui – cum ar fi ucrainenii –, am lăsat să plece britanicii, ceea ce n-ar fi trebuit, și cumva ar trebui să corelăm pe toate. Deci, așa cum este, cu siguranță nu este bine. Pentru că nu putem crea o construcție europeană în care toate națiunile să se simtă în mod egal confortabil, bine și fericite. Așa ceva nu putem construi. De aceea trebuie să construim cercuri concentrice, iar fiecare națiune să decidă la care cerc al edificiului european vrea să adere. Primul cerc este cercul siguranței. Aici încap și turcii, chiar și ucrainenii. Inclusiv securitatea energetică. Al doilea cerc este cel al libertății de mișcare: piața internă unică, adică Schengenul economic. Al treilea cerceste cel al portofelului comun, cei care au euro. Iar al patrulea cerc este cel al instituțiilor constituționale. Oricine dorește Statele Unite ale Europei la o scară mică, o uniune politico-constituțională, o apropiere tot mai mare, să meargă acolo. Dar noi nu vrem asta, nu dorim să facem parte din acel cerc. Deci construirea acestei Europe a cercurilor concentrice este singura șansă de a salva Uniunea Europeană. Altfel se va descompune, se va dezintegra, va începe să se raporteze la puncte de referință externe, cum ar fi britanicii. Nu se va prăbuși, cum ne-am imagina, că va fi exista un moment când se prăbușește, ci vom lua decizii, apoi unele state membre nu le vor pune în aplicare, apoi tot mai multe nu le vor pune în aplicare. Așa se întâmplă acum cu migrația. Noi am fost primii care am răsturnat masa, dar nici nemții nu respectă pactul privind migrația, nici polonezii nu-l respectă. Așa merge treaba. Din ce în ce mai multe decizii, din ce în ce mai puțină aplicare, și totul se blochează. Dacă vrem să evităm acest lucru și să facem funcțională întreaga construcție, avem nevoie de o structură europeană concentrică.

Ce înseamnă o Ungarie suverană? O Ungarie suverană înseamnă că trăim așa cum dorim, cum ne place în stilul maghiar. Asta înseamnă că alții nu ne pot spune cum să trăim. Nu ne poate spune altcineva alături de cine să trăim. Nici nu poate fi vorba să ni se impună migranții. Dacă ni se impun migranții, atunci nu mai suntem o țară suverană. Noi decidem cum ne educăm copiii. Dacă ni se impune ideologia de gen, nu suntem o țară suverană. Iar tot noi decidem dacă vrem, și dacă da, când și cu cine să mergem la război. Nu ne spune cineva din afară cu cine să purtăm război. Dacă toate aceste presiuni există, iar astăzi ele există, atunci Ungaria nu este suverană. Astăzi încă noi decidem cum ne educăm copiii, nu lăsăm migranții să intre, noi alegem cu cine trăim împreună și nu mergem la război, pentru că nu vrem. Azi Ungaria este încă o țară suverană, dar pentru acest lucru trebuie luptat în fiecare zi.

În ceea ce privește simbolul meu de grădiniță, nu știu exact, dar cei rău intenționați, cu siguranță ar spune că a fost slănina. Iar cei care mă cunosc știu că în această afirmație nu este prea multă exagerare.

Cât despre înghețată, clar, punciul, fiindcă sunt deja la acea vârstă când omul devine romantic și tânjește după gusturile de odinioară.

Iar în ceea ce privește modelul personal: pot doar să spun că încă sunt la începutul drumului, nu am ales unul.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

Németh Zsolt: Mulțumesc frumos! A fost excelent, prietene. Doamnelor și domnilor, acesta a fost evenimentul de pe scena mare de la a 34-a ediție a festivalului Tusványos. Am putut auzi de la domnul prim-ministru o strategie cu adevărat măreață. De asemenea, și sună ca o strategie. Aș dori să repet și să subliniez un singur element. Poate cea mai importantă întrebare în ceea ce privește viitorul nostru este răspunsul adecvat la legăturile dintre națiune și creștinism, atât la nivel individual, cât și comunitar și național. Mulțumim din suflet pentru aceste gânduri, domnule prim-ministru!Și, dragi prieteni, ne revedem între 21 și 26 iulie 2026! Toată lumea să noteze în calendar, și atunci, așa cum a anticipat și domnul prim-ministru, sperăm că vom auzi de la domnul prim-ministru o cuvântare care va deschide un nou ciclu. Vă mulțumesc pentru atenție, distracție plăcută în continuare! Ne revedem diseară aici, pe scena mare – invitata noastră este RÚZSA Magdi.

FOLLOW
SHARE

More news